Sabatu 4 ferraghju 2017

MiR-941: u misteru di u genu chì hè apparsu da nunda

 

Ora (2014) sapemu u genu chì hà permessu à l'omu di diventà subbitu Sapiens. Un genu chì ùn pare micca esse u risultatu d'un prucessu evulutivu ma di un innestu subitu.

Dui anni fà (2012) a nutizia chì una squadra di circadori da l'Istitutu di Genetica è Medicina Molecular di l'Università di Edimburgo, guidatu da dr. Martin Taylor, hà scupertu in l'ADN umanu un genu assai impurtante chì seria ligatu à u sviluppu di u cervellu è chì avaria a peculiarità di appartene solu è solu à l'umanità.

 
L'altra peculiarità di ciò chì puderia esse definitu cum'è u "Santu Graal" per infine decifrare u misteru di l'evoluzione umana, hè chì stu genu, quandu hè apparsu di colpu più di un milione d'anni fà, è in più in un spaziu di tempu incredibilmente brevi, era digià cumplettamente operativu è discendenza da DNA non codificante. In pratica l'avemu simpricimenti trovu inseritu in quellu materiale chì a scienza definisce d'una manera un pocu cruda ma efficace cum'è "basura" genetica, chì e so funzioni, assulutamente ridondanti, sò sempre avvolte in u misteru oghje...
 
 

Ricordemu chì i filamenti di l'ADN, quandu sò sottumessi à u prucessu chjamatu "trascrizzione", sò copiati in i filamenti di RNA currispundenti, o l'Acidu Ribonucleicu, un polimeru organicu chimicamente assai simili à l'ADN, chì pudemu dì chì hè u so messaggeru fidu cum'è hà precisamente a funzione precisa di trascrive a so infurmazione genetica.

 

Hè dunque chjamatu DNA non codificante ogni sequenza di DNA in un genoma chì ùn hè micca sottumessu à a trascrizione sopra citata in RNA è dunque apparentemente senza alcuna utilità pratica immediata.

Sicondu i studiosi scozzesi, u genu miR-941 saria apparsu dopu à a presunta divisione trà u chimpanzee è l'omu in un periodu macro chì ipoteticamente varieghja da 6 milioni à un milione d'anni fà. 

 
Stu genu, d'urighjini assulutamente scunnisciuti, avaria in pratica datu un'accelerazione fantastica à u prucessu cognitivu di u nostru cervu chì li permette di migliurà dramaticamente e so capacità linguistiche è e so prucedure di decisione.
 
Pudemu simpliciamente, senza stu genu seremu sempre stati in u statu evolutivu di l'ominidi o più.
 

Sta scuperta cù cunsiquenzi inimaginabili deve in ogni casu esse inserita in modu currettu è cungruente in u cumplessu percorsu-labirintu di a ricerca nantu à u misteru di l'urìgine di l'umanità. 

 

Avà sapemu chì à un certu puntu, qualcunu dice 200.000 anni fà, ma l'ultime ricerche tendenu à rintraccià l'urìgine à 800.000 anni più in là, l'Homo Sapiens hà cuminciatu à campà nantu à a terra, chì rapprisentava, paragunatu à i so predecessori, un quasi inconcepibile. salto quantum. D'après les dernières recherches récentes, l'Homo Sapiens lui-même et son cousin proche de l'Homme de Neanderthal n'étaient pas le résultat d'une évolution directe d'Homo Erectus, Homo Abilis et Homo Rudolfensis, leurs prédécesseurs, mais quelque chose de totalement différent et autonome. Ci vole ancu dì chì l'Homo Sapiens stessu hà evolutu definitivamente, in pratica hà fattu u saltu definitivu chì l'avaria purtatu à a civilisazione, solu 50.000 XNUMX anni fà, in u periodu chì currisponde à pocu pressu à u Paleoliticu superiore, dopu chì l'omu di Neanderthal stessu hè statu. di colpu sparì da a faccia di a terra.

In più di u genu Mir-941, un altru aspettu chì hà permessu u sviluppu guasi bruscu di a lingua in l'omu è dunque u cunsequente pensamentu simbolicu è religiosu inseme à l'autocuscenza era, à u livellu anatomicu, l'abbassamentu di a laringe chì, grazie. à l'allungamentu cunsiguenti di a via faringea, hà permessu a propagazione di u sonu à traversu i cordi vocali, qualcosa impussibule per u restu di l'essari viventi chì populanu a terra.

 

Una mudificazione strutturale guasi brusca, forse in una certa manera derivante da u stessu innestu di u genu miR-941, chì implicava ancu un risicu assai grande : quellu di fà mori di suffocazione, perchè l'omu adultu, precisamente per via di l'abbassamentu di u larynx, ùn pò micca inghjustà è respira à u stessu tempu cum'è un nascitu in u quale a laringe ùn hè micca ancu calata hè capaci di fà.

Certamente, però, sapemu avà chì qualcosa d'incredibile è di sensazionale hè accadutu in un certu puntu di a nostra storia, una mudificazione genetica, un aghjuntu trattu da u "kit" chì u nostru ADN avia dispunibule in u so "backpack" è chì pareva esse. u risultatu di un prughjettu precisu piuttostu cà un prucessu evolutivu casuale è prolongatu.

 
Un "inserimentu" chì ùn hè ghjuntu à a verticalità dopu à un lento prucessu di trasfurmazioni ma piuttostu à l'orizzontale, ùn hè micca cunnisciutu da quale, chì hà mudificatu l'ADN umanu à tale puntu da prughjettà u cervellu umanu versu l'autocuscenza ma soprattuttu versu a cunniscenza di un Qualchissia à quale duvemu a nostra identità è forse a nostra stessa esistenza.
 
In questu pudemu efficacemente dì chì, s'ellu ci hè un regnu di u celu, questu si trova veramente in noi stessi è hè ciò chì forse ci fa esse in ... l'imaghjini è a somiglianza di u nostru propiu "creatore".

Leghjite l'articulu originale